joi, 30 noiembrie 2017

Freedom is what we do with what is done to us

(JPS)

Tentanta uitarea sub orice forma; presbitia, dementa si inconstienta; vin vremuri bune.

Inainte de a da peste postul vechi care spunea ca suntem in cautarea familiaritatii, nu a confortului, mi-am amintit azi, nu stiu prin ce asociatii, despre dragostea care vine insotita de control, de minciuni pentru a-l evita, de libertatea vinovata, de manipulare, ohoo... Nu stiu de unde mi s-a nazarit, probabil lecturile feministe din ultimele luni au dat roade; mi-am amintit de mama si de atasamentul ei patologic care explica multe.
Noroc cu dementa.
Si cu prietenul P care ma alimenteaza constant cu lecturi feministe recomandate de mama fiica-sii.

miercuri, 7 iunie 2017

Azi mi-am dat a 3a demisie, incepe sa-mi placa. Schimb contract pe perioada nedeterminata cu "incepi aici si dup-aia 'om vedea" in spitalul in care m-am format. Siguranta nu ma convinge, in ultimii ani la sfarsitul fiecarui contract de cateva luni fantazam cu somajul. Si cand am semnat "indefinitul" am cautat scaparea inscriindu-ma la o alta facultate.
Profit acum cat sunt oarecum tanara si foarte fara responsabilitati. Partea cea mai tentanta nu e c-o sa schimb sectii si subspecialitati la cateva luni (ii vine bine a mi culo inquieto), ci ca la sfarsitul fiecarui contract o sa existe posibilitatea sau iluzia unei eliberari.

vineri, 2 iunie 2017

Am o colectie bunicica de motivationale care n-a variat in ultimii vreo doi ani.
Si o colectie crescanda de barbati de uitat care o explica.
Alta de greseli pe care (imi promit sa) nu le mai fac.
Basca una de sfaturi de mindfulness cu care m-am obisnuit cum te obisnuiesti cu tencuiala cazuta din casa.

Donde no puedas amar no te demores (FK)

joi, 23 martie 2017

Ii placea sa faca prezenta la sfarsit de trimestru cand in clasa ramaneam o mana de oameni. "Xulescu! Nu-i? E-n curte, la pitpalaci." Mergea printre banci aplecat de umeri si citea senin toate tampeniile de pe pereti. "Ia uitati ce scrie aici: laba... trista..."
Facea misto de fiecare in parte, mai putin de cei care planuiau sa-si fute talentul.
- F., la ce facultate dai?
- La psihologie.
- Ce sa faci acolo?
- Sa studiez sufletul.
Zambind perplex trece la urmatoarea colega:
- C., la ce facultate dai?
- La ASE.
ASEul pe vremea aia aduna toti ratacitii (practici?) care nu voiau sa dea la matematica. Dezamagit si fara chef de glume, ma intreaba pe mine.
- La medicina.
- De ce?
- Pentru ca-mi place biologia.
- Si de ce nu dai la biologie?
- Mi s-a zis ca-i mai bine la medicina.
- Si tu te iei dupa altii?
La 20 de ani dupa dialog incerc sa trag cu prastia in nori.
Greu de dus golul pe care il lasa un profesor cand moare.

marți, 24 ianuarie 2017

Nici dupa 9 ani de cand am scuipat in urma nu pot asculta muzica romaneasca nealcoolizata.